The tumor becomes a rhyme.
iulie 6, 2009
La început o să fie tristuţ. Aşa tristuţ că o să fie un singur post,poate două,maxim-maxim.
Nu suport starea asta,nu vreau să trebuiască să aştept asta. Afară e cald,aşa cald că te sufoci,ţi-ai pune singur ştreangu de gât să scapi odată. Şi căldura asta tristă nu face decât să te lovească unde te doare mai tare. Doar ca pe majoritatea dintre noi nu prea ne mai doare, si frectia la picioru` de lemn e la fel de neinsemnata ca o flegma pe trotuaru` incins.
Au zis aşa : malignă.
Şi-atunci spitalu şi targa şi nenorocitu de tomograf s-au restrâns într-un singur cuvânt. Cuvântu ăla e moarte.Care naiba stie ce e,nici nu prea conteaza. Conteaza ca nu e aici,ca lasi in urma dor,ca toate dor,ca asa ajungi sa ceri sfarsit.Si atunci,pentru tine om,nu mai conteaza nimic. Atunci nu mai ai copii. Ai copii pe care nu ajungi sa-i vezi batrani. Atunci nu ai nepoti. Ai nepoti pe care nu apuci sa-i vezi crescand. Chiar daca inima aia cardiaca inca bate in tine, esti deja mort jumate.
Apoi au mai zis: chimioterapie.paliativă.
Adică voi îmi spuneţi mie că o să stau aici,pe cur ,sa o astept sa moara?Adica,da,asta fac deja. Si e dubios,ca mai uiti. Balotezi 10 beri si te pierzi si pe tine,d’apai pe ea. Si esti asa un las cacacios ca ti-e nu-stiu-cum sa te duci s-o iei in brate sa-i zici ca n-o sa uiti,ca nu dispari,ca esti acolo. Tot ce-ti trece prin minte e sa o asiguri ca ‘o sa fie bine’. Si razi putin amar,putin sadic inauntru` tau cand vezi ironia. Stii tu ca o sa fie bine? Ai trecut tu prin asta? Ai murit tu tinere de curand si ai vazut ca e relativ ok,nothing to worry about? Si in acelasi timp nu te tine inima sa te duci acolo sa-i spui ce stie si ea: femeie esti pe moarte,o sa te duci si asta e. nu avem cum sa oprim,nu am avut ce sa prevenim,a fost din senin,a fost prea tarziu.
E slaba.
E atat de mica si slaba cand o strangi in brate ca ai lua-o sa o inghiti,s-o mesteci si s-o tii in tine.Sa fie stomacul tau.S-o simti la fiecare imbucatura,sa stea acolo sa digere,sa vomite,sa faca ce-o mai vrea ea sa faca.Sa vomite prin tine,nu prin veceul ala jegos de spital. Sa te doara pe tine,sa ai crampe la stomacul ala micut si slab, nu sa tremure ea pe niste cearsafuri nespalate si imbibate de ultima sudoare a altui om.
Suntem niste cacati. Iar cei mai buni dintre noi ajung cu otrava in vene,albi,fara par si tepeni.
Buna ziua,blog.Sa facem cunostinta.
Tantum.
